† Duminica a 7-a a Paștelui [C]: Este timpul rugăciunii [1 iunie 2025]

 

Isus și discipolii săi.

Este timpul rugăciunii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 iunie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60;  Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice

Omilie

Evenimentele pascale sunt sinonime cu victoria, uimirea și bucuria. Istoria lui Ștefan, din prima lectură, ne amintește că Isus este „Domnul” [în greacă Kyrios]: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” (Fap 7,58). Este rugăciunea lui Ștefan când moare sub lovituri de pietre. Cuvântul lui Dumnezeu, din a doua lectură, ne îndeamnă să ne amintim de puterea vestei celei bune – „Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu, ca să vă aducă această mărturie cu privire la Biserică. Eu sunt Descendentul, Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare a dimineţii” (Ap 21,16) – și rugăciunea Bisericii: „Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Cel care aude să spună şi el: «Vino!»” (Ap 21,17). Credința în Dumnezeu este prezentată în texul evanghelic nu ca un exercițiu intelectual, ci ca o relație de iubire: e rugăciunea lui Isus – rugăciunea preoțească: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,20-21). Isus însuși de roagă pentru noi. A fi discipolul lui Cristos înseamnă a face parte dintr-un mare întreg: nu există creștini singuri. Între înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine potrivită pentru discipoli ce așteaptă venirea Duhului. Ne îndreptăm către el, Domnul, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul rugăciunii este să ne pună într-o stare receptivă față de „darul” pe care Domnul vrea să ni-l facă: e Duhul Sfânt. Dumnezeu ne mântuiește prin mâinile sale: Isus și Duhul Sfânt!

† Înălțarea Domnului [C]: Isus s-a înălțat la cer [29 mai 2025]

 

Isus s-a înălțat la cer

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 1,1-11;  Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi biblice 

Omilie

Înălțarea Domnului la cer este glorificarea celui care a fost respins și răstignit. Luca prezintă înălțarea la Tatăl ca fiind momentul culminant în drumul lui Isus spre Ierusalim: un drum al patimii și al exaltării. Tocmai din acest motiv, textele liturgice menționate în lecturile de astăzi, nu au savoarea unui rămas bun, căci este bucuria Paștelui. Suntem chemați să reflectăm încă o dată asupra misterului pascal în lumina înălțării lui Cristos la dreapta Tatălui. Luca relatează două versiuni în lecturile de astăzi: una în Faptele Apostolilor și cealaltă în Evanghelie după Luca, cu nuanțe diverse. În Faptele Apostolilor (Fap 1,1-11) evenimentul este situat patruzeci de zile după Paște, fără a specifica locul unde s-a realizat; în schimb, în relatarea din evanghelie (Lc 24,46-53) acțiunea s-a întâmplat chiar în duminica învierii: „apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer” (v. 50-51). Lângă Betania, deci pe Muntele Măslinilor: un loc simbolic pentru evrei, unde se așteptă întoarcerea escatologică a Domnului la sfârșitul timpurilor.

† Duminica a 6-a a Paștelui [C]: Calea spre „locuința” Tatălui împreună cu Isus și cu Duhul Sfânt [25 mai 2025]

 „Discursul de rămas bun!” [cf. In 13-17].

Calea spre „locuința” Tatălui împreună cu Isus și cu Duhul Sfânt

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29;  Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi biblice

Omilie

În liturgia acestei duminici este evidențiată acțiunea Duhului pe care Isus cel înviat o conferă discipolilor săi. Există o înțelepciune a lumii și există o înțelepciune a evangheliei. Înțelepciunea lumii se dobândește odată cu vârsta. Înțelepciunea evangheliei este un dar al Duhului Sfânt și îi permite credinciosului să vadă lumea cu ochi noi, a căror viziune pătrunde în conștientizarea iubirii Tatălui, arătată pe deplin și fără echivoc în crucea și învierea lui Cristos, Fiul său. Isus ne îndeamnă să-l urmăm pe drumul ce duce spre „locuința” Tatălui împreună cu Duhul Sfânt!

† Duminica a 5-a a Paștelui [C]: „Noutatea” evangheliei iubirii [18 mai 2025]

 

În cenacul stând la masă - Ultima Cină.

„Noutatea” evangheliei iubirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (18 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 14,21b-27;  Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi biblice 

Omilie

Cele trei lecturi sunt centrate pe comunitate creștină din Faptele Apostolilor, idealizată în Apocalips, în Ierusalimul ceresc, și în dinamismul Evangheliei care face ca fiecare acțiune să fie intensă și plină de bogăție. Așa se întâmplă în cazul lui Paul și Barnaba: „ei au întărit inimile discipolilor şi i-au încurajat să rămână statornici în credinţă” (Fap 14,22). Tema din această duminică este „noutatea” Paștelui: un nou început ce dă origine unei noi realități. Paștele ne anunță că Dumnezeu are capacitatea de a face toate lucrurile noi: este misterul pascal al lui Cristos – patimile, moartea, învierea și înălțarea sa la cer – care au inaugurat noua creație: „Eu, Ioan, am văzut un cer nou şi un pământ nou” (Ap 21,1), din a doua lectură. Timpul pascal este noutatea lui Dumnezeu într-o lume înghețată a morții: cele vechi au trecut; au apărut lucruri noi. Iată „noutatea” dintre glorificarea Domnului și porunca iubirii: „să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34).

† Duminica a 4-a a Paştelui [C]: Păstorul dă hrană turmei sale prin Cuvânt [11 mai 2025]

Păstorul dă hrană turmei sale prin Cuvânt

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (11 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalips 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi biblice

Omilie

A patra duminică din timpul pascal este numită duminica „Bunului Păstor” și marchează trecerea de la citirea evangheliilor arătării lui Isus înviat discipolilor săi la citirea textelor despre Domnul ce se concentrează asupra semnificației de a fi discipol și de a fi în relație cu Isus care pregătesc sărbătorile Înălțării și Rusaliilor. Liturgia e o reflecție asupra temei Bunului Păstor. În prima lectură, Paul și Barnaba au mers la sinagogă în Antiohia Pisidiei ca să-i învețe atât pe evreii convertiți, cât și pe păgâni învățăturile creștine, care pentru Luca sunt „prozeliți” ce cred în Dumnezeu: „vouă trebuia să vă fie adresat mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne” (Fap 13,46). Și-au îndreptat mesajul spre păgâni. Promisiunea mântuirii este universală, incluzând toate popoarele. Duhul a făcut să înflorească o Biserică care nu s-a închis în fața noutății bunei vestiri. În a doua lectură, apostolul Ioan vede „o mulţime imensă, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile. […] Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi păstorul lor” (Ap 7,9.17). Este imaginea care reprezintă omenirea adunată: e poporul unic a lui Dumnzeu. În istoria actuală, adunarea umanității are loc în jurul păstorului, prin ascultarea Cuvântului ce este deja o garanție a vieții veșnice. În Evanghelia după Ioan auzim cuvintele lui Isus care ne vorbesc despre relația personală pe care o are cu noi: „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată” (In 10,27-28). Este păstorul care dă hrană turmei sale prin Cuvânt.

† Duminica a 3-a a Paştelui [C]: Mărturie în lumina învierii Domnului [4 mai 2025]

 

Pescuirea miraculoasă.

Mărturie în lumina învierii Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (4 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,27b-32.40b-41; Apocalips 5,11-14; (forma prescurtată): Evanghelia Ioan 21,1-14; lecturi biblice

Omilie

Predica creștină este centrată pe Isus înviat. Acesta este mesajul pe care Biserica este preocupată să-l transmită evreilor, chiar dacă aceștia îl contestă, și păgânilor care nu-l înțeleg. Apostolul Petru afirmă încă din primele sale discursuri adresate poporului acest lucru și în fața autorităților evreiești, a marelui preot: „Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor” (Fap 5,30-31). La sfârșitul primului secol comunitatea se străduiește repetând cu fermitate: „Celui care şade pe tron şi mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi puterea în vecii vecilor!” (Ap 5,13). Evanghelie după Ioan este aceeași mărturisire care nu-și va pierde niciodată actualitatea și urgența – întâlnirea Celui Înviat cu Petru și alți câțiva discipoli – „Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei” (In 21,1) – și conține teme importante despre Cristos și Biserică. Prin cuvintele Celui Înviat  figura lui Petru subliniază misiunea Bisericii în această lume care este cetatea oamenilor. Este mărturie în lumina învierii Domnului!

† Duminica a 2-a a Paştelui [C]: Credința vie a lui Toma... și a noastră [27 aprilie 2025]

Sfântul lui Toma și necredința sa de Carl Bloch. 

Credința vie a lui Toma... și a noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice

Omilie

Timpul Paștelui va continua până în Duminica Rusaliilor, după care se vor relua timpul de peste an, timpul obișnuit. În aceasta perioada pascală un rol deosebit ocupă cartea Faptele Apostolilor ca prima lectură care ne spune ce se întâmplat cu prima comunitate a celor botezați. Evanghelia va fi întotdeauna cea a sfântului Ioan, în timp ce a doua lectură va fi luată din Apocalips: timpul care urmează învierii lui Isus trebuie înțeles ca începutul ultimelor timpuri ale lumii. Învățătura liturgiei de astăzi se concentrează asupra darurilor lui Isus, Cel Înviat, către comunitatea sa: slujirea apostolică (din Faptele Apostolilor), darul Duhului Sfânt (din Evanghelia după Ioan), prezență vie și perenă pe drumul istoriei (din Apocalips). Numitorul comun dintre cele trei lecturi este legătura indisolubilă dintre faptul învierii lui Isus și slujirea apostolică. Mărturia martorilor oculari ai învierii este o misiune atribuită cuiva de Domnul pentru a acționa în numele său, căci apostolii s-au angajat treptat în ministerul sau slujirea Cuvântului lui Cristos. Este credința vie a lui Toma... și a noastră!