† Duminica a 5-a a Paștelui [C]: „Noutatea” evangheliei iubirii [18 mai 2025]

 

În cenacul stând la masă - Ultima Cină.

„Noutatea” evangheliei iubirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (18 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 14,21b-27;  Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi biblice 

Omilie

Cele trei lecturi sunt centrate pe comunitate creștină din Faptele Apostolilor, idealizată în Apocalips, în Ierusalimul ceresc, și în dinamismul Evangheliei care face ca fiecare acțiune să fie intensă și plină de bogăție. Așa se întâmplă în cazul lui Paul și Barnaba: „ei au întărit inimile discipolilor şi i-au încurajat să rămână statornici în credinţă” (Fap 14,22). Tema din această duminică este „noutatea” Paștelui: un nou început ce dă origine unei noi realități. Paștele ne anunță că Dumnezeu are capacitatea de a face toate lucrurile noi: este misterul pascal al lui Cristos – patimile, moartea, învierea și înălțarea sa la cer – care au inaugurat noua creație: „Eu, Ioan, am văzut un cer nou şi un pământ nou” (Ap 21,1), din a doua lectură. Timpul pascal este noutatea lui Dumnezeu într-o lume înghețată a morții: cele vechi au trecut; au apărut lucruri noi. Iată „noutatea” dintre glorificarea Domnului și porunca iubirii: „să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34).

† Duminica a 4-a a Paştelui [C]: Păstorul dă hrană turmei sale prin Cuvânt [11 mai 2025]

Păstorul dă hrană turmei sale prin Cuvânt

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (11 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalips 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi biblice

Omilie

A patra duminică din timpul pascal este numită duminica „Bunului Păstor” și marchează trecerea de la citirea evangheliilor arătării lui Isus înviat discipolilor săi la citirea textelor despre Domnul ce se concentrează asupra semnificației de a fi discipol și de a fi în relație cu Isus care pregătesc sărbătorile Înălțării și Rusaliilor. Liturgia e o reflecție asupra temei Bunului Păstor. În prima lectură, Paul și Barnaba au mers la sinagogă în Antiohia Pisidiei ca să-i învețe atât pe evreii convertiți, cât și pe păgâni învățăturile creștine, care pentru Luca sunt „prozeliți” ce cred în Dumnezeu: „vouă trebuia să vă fie adresat mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne” (Fap 13,46). Și-au îndreptat mesajul spre păgâni. Promisiunea mântuirii este universală, incluzând toate popoarele. Duhul a făcut să înflorească o Biserică care nu s-a închis în fața noutății bunei vestiri. În a doua lectură, apostolul Ioan vede „o mulţime imensă, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile. […] Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi păstorul lor” (Ap 7,9.17). Este imaginea care reprezintă omenirea adunată: e poporul unic a lui Dumnzeu. În istoria actuală, adunarea umanității are loc în jurul păstorului, prin ascultarea Cuvântului ce este deja o garanție a vieții veșnice. În Evanghelia după Ioan auzim cuvintele lui Isus care ne vorbesc despre relația personală pe care o are cu noi: „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată” (In 10,27-28). Este păstorul care dă hrană turmei sale prin Cuvânt.

† Duminica a 3-a a Paştelui [C]: Mărturie în lumina învierii Domnului [4 mai 2025]

 

Pescuirea miraculoasă.

Mărturie în lumina învierii Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (4 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,27b-32.40b-41; Apocalips 5,11-14; (forma prescurtată): Evanghelia Ioan 21,1-14; lecturi biblice

Omilie

Predica creștină este centrată pe Isus înviat. Acesta este mesajul pe care Biserica este preocupată să-l transmită evreilor, chiar dacă aceștia îl contestă, și păgânilor care nu-l înțeleg. Apostolul Petru afirmă încă din primele sale discursuri adresate poporului acest lucru și în fața autorităților evreiești, a marelui preot: „Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor” (Fap 5,30-31). La sfârșitul primului secol comunitatea se străduiește repetând cu fermitate: „Celui care şade pe tron şi mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi puterea în vecii vecilor!” (Ap 5,13). Evanghelie după Ioan este aceeași mărturisire care nu-și va pierde niciodată actualitatea și urgența – întâlnirea Celui Înviat cu Petru și alți câțiva discipoli – „Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei” (In 21,1) – și conține teme importante despre Cristos și Biserică. Prin cuvintele Celui Înviat  figura lui Petru subliniază misiunea Bisericii în această lume care este cetatea oamenilor. Este mărturie în lumina învierii Domnului!

† Duminica a 2-a a Paştelui [C]: Credința vie a lui Toma... și a noastră [27 aprilie 2025]

Sfântul lui Toma și necredința sa de Carl Bloch. 

Credința vie a lui Toma... și a noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice

Omilie

Timpul Paștelui va continua până în Duminica Rusaliilor, după care se vor relua timpul de peste an, timpul obișnuit. În aceasta perioada pascală un rol deosebit ocupă cartea Faptele Apostolilor ca prima lectură care ne spune ce se întâmplat cu prima comunitate a celor botezați. Evanghelia va fi întotdeauna cea a sfântului Ioan, în timp ce a doua lectură va fi luată din Apocalips: timpul care urmează învierii lui Isus trebuie înțeles ca începutul ultimelor timpuri ale lumii. Învățătura liturgiei de astăzi se concentrează asupra darurilor lui Isus, Cel Înviat, către comunitatea sa: slujirea apostolică (din Faptele Apostolilor), darul Duhului Sfânt (din Evanghelia după Ioan), prezență vie și perenă pe drumul istoriei (din Apocalips). Numitorul comun dintre cele trei lecturi este legătura indisolubilă dintre faptul învierii lui Isus și slujirea apostolică. Mărturia martorilor oculari ai învierii este o misiune atribuită cuiva de Domnul pentru a acționa în numele său, căci apostolii s-au angajat treptat în ministerul sau slujirea Cuvântului lui Cristos. Este credința vie a lui Toma... și a noastră!

† Marţi din Octava Paştelui: Să creștem în credință [22 aprilie 2025]

 

„Nu mă reține!”

Să creștem în credință

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice

Omilie

În „Săptămâna Luminată”, Liturgia Cuvântului adună principalele mărturii despre înviere Domnului şi le oferă meditaţiei credincioşilor pentru a fi întăriţi în credinţă.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) prezintă partea finală a discursului ținut de Petru din ziua de Rusalii, adică a coborârii Duhului Sfânt: este un apel la convertire și răspunsul celor prezenți. Autorul  Faptelor Apostolilor este Luca și dezvoltă sub forma unui dialog chemarea la convertire ca un îndemn catehetic, prezentând condițiile de intrare în comunitatea creștină: „În ziua de Rusalii, Petru le-a spus iudeilor: «Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit!»” (v. 36). Cei prezenți au o întrebare: „Ce să facem, fraţilor?” (v. 37), provoacă răspunsul lui Petru despre convertirea, o ruptură decisivă de trecut, care presupune regretul pentru răul săvârșit și botezul „în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor” (v. 38). Aceasta implică faptul că persoana botezată este transferată în sfera de influență a Celui Înviat în numele lui Isus. „Numele” se referă la o persoană. Efectele botezului sunt: ​​iertarea păcatelor și darul Duhului Sfânt, adică nu o carismă dată de Duhul, ci darul care este însuși Duhul Sfânt. În încheiere, Petru evocă din nou pe profetului Ioel – „oricine va invoca numele Domnului” (Il 3,5) – dar îl generalizează pentru promisiunea mântuirii care se extinde asupra întregului Israel și la „toți cei care sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru” (v. 39). Este o mântuire destinată tuturor oamenilor, dar respectând întotdeauna prioritatea lui Israel. Chemarea lui Petru va provoca inevitabil dezbinare în Israel, însă menţionează creşterea comunităţii: Biserica se formează în urma acceptării predicării apostolice, în care Dumnezeu lucrează. Trecerea de la o sută douăzeci [„în zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane” (Fap 1,15)] la trei mii de credincioși mărturisește puterea Duhului Sfânt și importanța pe care Luca o atribuie Bisericii din Ierusalim. Numărul de trei mii de oameni este un număr „ideal” (după Schille G.), nu are o reală valoare istorică.

† Luni din Octava Paștelui: Bucurați-vă și nu vă temeți [21 aprilie 2025]

Isus Cel Înviat și femeile – de Corbert Gauthier. 

 Bucurați-vă și nu vă temeți

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (21 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice

Omilie

Timpul Paștelui se prelungeşte într-o liturgie a vieţii și a bucuriei pascale. Învierea Domnului este cel mai răsunător eveniment al istoriei umanității care confirmă biruința iubirii lui Dumnezeu asupra păcatului şi a morţii şi dăruieşte vieţii speranța vieții veșnice, căci este un fundament solid. Avem încredere în cuvântul apostolilor și în cuvintele lui Isus: „Bucurați-vă și nu vă temeți!”

† Învierea Domnului: Cristos a înviat din morți! Aleluia! [20 aprilie 2025]

 

Cristos a înviat din morți! Aleluia!

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm cea mai strălucitoare și mai fericită zi a credinței noastre: Învierea Domnului. Este ziua în care moartea a fost învinsă, piatra mormântului a fost rostogolită și lumina lui Isus a rupt întunericul din lume. În această zi, poți „cânta” viața! Nimeni nu este exclus. Moartea este moștenirea fiecărui om, ce derivă din trecut înfricoșătorul adevăr, dar Paștele este o certitudinea bucuroasă și veselă că Dumnezeu a intrat fără întârziere în împărăția morții: este o înfrângere decisiv a morții, este o victorie pentru totdeauna! Paștele se prezintă ca o provocare radicală la această răutate din istorie. Acum viața este străbătută de speranță veșnică spre care ne ridicăm. Liturgia Paștilor propune ca temă de reflecție învierea lui Isus, văzută nu ca un fapt istoric sau documentabil [întărit cu documente], ci ca un eveniment mântuitor acceptat prin credință. Evanghelia lui Ioan, pe care tocmai am auzit-o, ne duce chiar acolo, în zorii „primei zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă”, în fața unui mormânt gol… Este mărturisirea cu credință: Cristos a înviat din morți! Aleluia!